Cinema

Atingerea răului, cel mai îndrăzneț și implacabil noir din întreaga istorie a cinematografiei

Capodopera lui Orson Welles din 1958 redefinește granițele filmului de gen.
Martha O'Hara

O cameră de motel în care răsună strigătele lui Janet Leigh, un baston abandonat lângă cadavru drept dovadă a unei crime – iată imaginile ce definesc Atingerea răului în memoria spectatorului.

Filmul noir al lui Orson Welles din 1958 respinge convențiile genului cu aceeași fermitate cu care căpitanul Hank Quinlan (Welles însuși) plantează probe în dosarele sale. Charlton Heston interpretează rolul lui Miguel Vargas, investigator mexican specializat în narcotice, care, alături de soția sa americană Susan (Janet Leigh), se lovește de metodele murdare ale lui Quinlan în urma unei explozii la granița dintre Mexic și Statele Unite.

YouTube video

Deschiderea filmului printr-o singură plansecvență – aproximativ trei minute și douăzeci de secunde, fără tăietură, urmărind mașina cu bombă prin forfota zonei de frontieră – este un exercițiu de măiestrie cinematografică ce fixează ritmul tuturor scenelor ce urmează. Momentul nu stabilește doar tensiunea narativă, ci devine o declarație a viziunii lui Welles asupra violenței și corupției ca forțe organic înrădăcinate. La fel de memorabilă este prestația lui Welles în pielea lui Quinlan: bățul său devine simbol al puterii, pentru ca în final să se transforme în instrument al propriei ruine. Abandonat lângă cadavrul lui Grandi (Akim Tamiroff), nu mai este simplu accesoriu, ci mărturie a prăbușirii unui om.

Atingerea răului nu-și menține întotdeauna același nivel de intensitate. Corupția polițienească este un teritoriu bătătorit, iar anumite secvențe – mai cu seamă interogatoriile ce se succed mecanic și discuțiile cu procurorul de district (Ray Collins) – lasă senzația că filmul se repetă. Tratamentul la care este supusă Janet Leigh ridică, de asemenea, semne de întrebare: deși personajul ei participă activ la investigație, scenariul o reduce prea des la un obiect de manipulare, lipsit de profunzimea pe care o merită.

Un film noir cu momente de geniu vizual și interpretativ, Atingerea răului rămâne o operă de referință, chiar dacă nu reușește în permanență să-și susțină propriile ambiții.

Distribuție

Etichete: , , , , ,

Discuție

Există 0 comentarii.