Cinema

Supergirl o trimite pe Milly Alcock într-un western spațial al doliului, de Gillespie

Camille Lefèvre

O kryptoniană care își amintește moartea planetei sale e o altă făptură decât una care nu a cunoscut-o niciodată. Kara Zor-El a ajuns pe Pământ mai în vârstă decât vărul devenit Superman, destul de mare cât să fi văzut Kryptonul destrămându-se în jurul ei, iar acea amintire e motorul filmului construit în jurul ei. Nu e o origine care așteaptă să se întâmple, ci cineva care duce deja o pierdere pe care universul din jur nu o poate anula, iar povestea ia acest fapt drept prim principiu.

Ce urmează e mai aproape de western decât de tiparul obișnuit al filmului cu supereroi. Kara traversează galaxia într-o misiune de răzbunare, urmată de o tânără extraterestră pe nume Ruthye, care își caută propria ucidere, iar povestea mizează pe frecarea dintre o ființă aproape invulnerabilă și un copil care nu are decât ranchiuna sa. Întrebarea pe care o deschide, și o ține deschisă, e dacă puterea înseamnă ceva pentru cineva care a pierdut deja ceea ce ar apăra cu ea.

YouTube video

Distribuția funcționează ca o teză înainte de primul cadru. Milly Alcock o joacă pe Kara ironică și epuizată, indiferentă față de propriul mit, opusul Supergirlei luminoase și ascultătoare pe care personajul a purtat-o decenii la rând. Matthias Schoenaerts, în rolul vânătorului de recompense Krem of the Yellow Hills, aduce gravitatea pe care o poveste de răzbunare o cere de la antagonist. Ruthye lui Eve Ridley e cealaltă jumătate a unui duet, nu o ajutoare. Supermanul lui David Corenswet trece pe margine, deliberat secundar, în timp ce Lobo al lui Jason Momoa năvălește ca zgomotul unui gen mai gălăgios.

Aici alegerea regizorului devine lizibilă. Craig Gillespie și-a petrecut cariera găsind omul rănit din interiorul unor figuri pe care cultura le clasase deja drept ciudățenie, escrocherie sau glumă. Bărbatul singuratic și partenera lui comandată prin catalog, patinatoarea pe care presa a transformat-o în batjocură, răufăcătoarea modei reconstruită ca mit al originii, micii investitori care au speriat o clipă Wall Street-ul. Registrul lui e controlul tonului, capacitatea de a face comedia și rana reală să împartă același cadru fără ca una să o anuleze pe cealaltă. A încredința acea sensibilitate unui material cosmic e pariul central al proiectului.

Sursa lămurește ambiția. Filmul adaptează Supergirl: Woman of Tomorrow, miniseria scenaristului Tom King și a desenatoarei Bilquis Evely, un volum admirat pentru priveliștile vaste, picturale, ale lui Evely și pentru un arc al răzbunării melancolic, mai aproape de Necruțătorul decât de o întâlnire de eroi. Un western filmat în spațiu pune cerințe neobișnuite cadrului. Genul trăiește din peisaj și din chipul ținut, dintr-o durată care lasă tăcerea să adune greutate, iar proba e dacă filmul are încredere în privirea lungă atunci când reflexul formei e să taie la următoarea lovitură.

Liniștea e și cel mai greu de scalat, iar aici se adună îndoielile. Nimic nu dovedește încă faptul că atingerea intimă a lui Gillespie supraviețuiește mașinăriei marelui format și unui mandat de univers comun care trage neîncetat spre țesutul conjunctiv: vărul, vânătorul de recompense, câinele. O narațiune a răzbunării trebuie să își merite violența, nu doar să o pună în scenă, iar al doilea capitol de franciză duce povara dublă de a prezenta un personaj și de a sluji un plan mai mare. Liniștea benzii desenate e tocmai calitatea pe care o superproducție tinde să o tocească.

Actorii din distribuția principală completează harta. Alcock conduce în rolul Karei Zor-El, cu Schoenaerts în Krem și Ridley în Ruthye Marye Knoll. David Krumholtz și Emily Beecham apar ca părinții Karei, Zor-El și Alura In-Ze. Corenswet revine ca Superman, iar Momoa ca Lobo. DC Studios produce alături de Troll Court Entertainment și The Safran Company, Warner Bros. Pictures distribuie, iar filmul durează 108 minute care promit economie, nu revărsare.

Nu există încă o dată de lansare confirmată în România la momentul scrierii, deși lansarea internațională începe în ultimele zile ale lunii iunie 2026. Dacă pariul iese, cel mai interesant lucru la Fata de Oțel va fi, până la urmă, cât de puțin contează oțelul.

Distribuție

  • Eve Ridley — Ruthye

Etichete: , , , , ,

Discuție

Există 0 comentarii.