Cinema

Spider-Man: Brand New Day îl lasă pe Tom Holland într-un New York care i-a uitat numele

Martha O'Hara

O siluetă în roșu și albastru atârnă între două turnuri de sticlă, decupată pe un soare scund, în timp ce mult mai jos un al doilea trup în negru mat se desprinde de o cornișă în gol. Cadrul e pură înălțime: piele-oglindă, un oraș turtit până devine canion, lumina frângându-se în o mie de ferestre. Această unică compoziție este primul argument pe care Destin Daniel Cretton îl aduce despre locul unde trăiește acum acest Spider-Man, un New York mai rece și mai vertical decât cel pe care seria îl lăsase în urmă.

Situația de sub spectacol este mai stranie decât legănatul pe pânză. Peter Parker se mișcă printr-un oraș care nu mai știe că el există. Oamenii pe care i-a salvat, prietenii pe care i-a iubit, numele pe care îl purta: totul a fost șters din memoria colectivă, iar el apără un New York care nu-i poate mulțumi fiindcă nu reușește să-l plaseze. Filmul se deschide pe această ștergere în loc să se grăbească s-o desfacă, lăsând anonimatul să fixeze temperatura fiecărui cadru: un erou filmat din spate, de sus, în reflexia ferestrei unui necunoscut.

YouTube video

Tom Holland susține acel gol așa cum scenografia susține lumina: cu grijă și cu o greutate nouă. Distribuția din jurul lui funcționează ca o teză despre ceea ce vrea să fie filmul. Zendaya revine ca Michelle „MJ” Jones-Watson într-o relație pe care pierderea memoriei a rescris-o în tăcere, iar Ned Leeds al lui Jacob Batalon reintră într-o prietenie care, pentru unul dintre ei, nu a existat niciodată. Bruce Banner al lui Mark Ruffalo trage imaginea spre mecanica mai mare a universului comun al studioului; Frank Castle al lui Jon Bernthal o readuce la brutalitatea de la nivelul străzii. Mac Gargan al lui Michael Mando iese în sfârșit la suprafață ca Scorpion după ani de aluzii, iar Tramell Tillman intră în scenă ca Bill Metzger. Sadie Sink apare într-un rol pe care producția l-a ținut deliberat în întuneric.

Cretton ajunge la material dintr-un unghi neobișnuit. Este cineastul care a tras șablonul de origini al studioului spre ceva mai liniștit și mai fizic cu Shang-Chi, filmând corpurile în mișcare ca o coregrafie, nu ca o coliziune, iar acest instinct se vede în felul în care încadrează acțiunea. Legănatul printre zgârie-nori este compus, nu doar executat: linii lungi în coborâre, soarele folosit ca element structural, verticalitatea orașului tratată ca subiect în sine. Este lucrarea unui regizor mai interesat de cum arată o cădere decât de cât de tare sună la aterizare. S-a schimbat și paleta: mai puțin din culoarea primară saturată și jucăușă care definea aparițiile anterioare ale personajului, mai mult oțel, sticlă și amurg vânăt, un oraș fotografiat ca o vreme, nu ca un teren de joacă.

Amenințarea se construiește pe o absență pe care însăși camera o impune. Antagonistul este descris ca o putere pe care nimeni nu o poate vedea, iar trailerul rămâne fidel acestei idei, înregistrând răufăcătorul prin pagubă și reacție, nu printr-un chip. În paralel curge groaza mai intimă pe care premisa o sădește în Parker însuși: o transformare a abilităților lui pe care marketingul o prezintă ca potențial scăpată de sub control. Imaginea unui erou care nu mai poate avea încredere în propriul trup este adevărata momeală, mai mult decât orice paradă de răufăcători.

Nimic din toate acestea nu garantează că filmul va susține greutatea spre care tinde. O premisă care își șterge protagonistul din lume riscă să șteargă și contul emoțional pe care trei filme anterioare l-au construit, iar o uitare doare doar dacă publicului i se cere să-și amintească ce personajele nu pot, un echilibru ușor de enunțat și greu de menținut într-o producție-stindard. Prezența lui Ruffalo reaprinde întrebarea dintotdeauna: este o poveste Spider-Man sau încă o piesă de schelă pentru un crossover mai mare? Iar rama „răufăcătorului invizibil” se poate citi fie ca reținere autentică, fie ca o dezvăluire pe care studioul o păstrează pentru weekendul de lansare. Trailerul vinde atmosferă cu măiestrie; dacă filmul se angajează în acea melancolie sau virează spre întreținerea francizei este exact ceea ce încă nu a arătat.

Distribuția creditată indică în același timp spre intim și spre uriaș. Alături de Holland, Zendaya, Batalon, Bernthal, Ruffalo, Mando, Tillman și Sink, producția poartă tot sprijinul instituțional al seriei: Cretton regizează pentru Columbia Pictures și Marvel Studios în asociere cu Pascal Pictures, distribuția fiind asigurată de Sony Pictures Releasing. Lansarea trailerului a strâns un număr record de vizionări încă din prima zi, un semnal comercial că apetitul pentru personaj nu s-a răcit, oricare ar fi riscurile creative ale resetării lui.

Pentru un film despre un om pe care orașul l-a uitat, lansarea este ostentativ globală și aproape simultană. Spider-Man: Brand New Day ajunge în cinematografele din Statele Unite pe 31 iulie și în sălile din România în aceeași fereastră de la final de iulie, premiera mondială fiind repartizată între 29 și 31 ale lunii în funcție de piață. După o etapă în care personajul s-a încurcat în contabilitatea multiversului, propunerea este acum mai austeră și mai vizuală: un erou singur într-un oraș care nu-i cunoaște numele, filmat ca un om care cade prin sticlă.

Distribuție

Etichete: , , , , ,

Discuție

Există 0 comentarii.