Miley Cyrus îi aduce un omagiu lui Dolly Parton: „Am un înger alături de mine“

Când Miley Cyrus a vorbit în sfârșit despre pierderea lui Dolly Parton, nu a apelat la limbajul unui comunicat de presă. A apelat la limbajul familiei. Femeia pe care a numit-o întotdeauna „mătușa Dolly” era, a scris ea, „cel mai pur suflet” — iar rămas-bunul public al finicei nu a venit ca un rezumat al unei cariere, ci ca un set de instrucțiuni pentru ea însăși despre cum să continue să trăiască fără ea.

„Sentimentul de a-mi pierde mătușa Dolly depășește ceea ce simt că este potrivit să împărtășesc”, a scris Cyrus, trasând o linie pe care rareori a tras-o într-o viață trăită pe scenă. „Momentele noastre cele mai sacre au fost private și vor rămâne acolo, în spatele scenei, sub strălucire și între inimile noastre.” Este un lucru remarcabil de spus pentru una dintre cele mai auto-documentate staruri pop — că partea cea mai reală a acestei legături nu va fi niciodată postată, interpretată sau vândută.

Apoi a venit fraza pe care lumea a prins-o: „Am un înger lângă mine. Întotdeauna am avut.” Ceea ce i-a dat greutate a fost propoziția care a urmat. Una dintre ultimele lor conversații, a spus Cyrus, a fost despre „muzică și metamorfoză” — iar pentru oricine a urmărit aceste două figuri de-a lungul a trei decenii, acest cuvânt este întreaga poveste.

Pentru că Parton nu a fost doar o nașă celebră care trimitea flori. A fost constanta din viața fiecărei Miley Cyrus pe care publicul a dezbătut-o. A interpretat-o pe „mătușa Dolly” în Hannah Montana când Cyrus era o copilă la Disney Channel. A stat lângă ea pentru „Jolene” când Cyrus era o adolescentă care-și descoperea registrul grav, și din nou ani mai târziu pe scene naționale. Iar când era Hannah s-a încheiat și tabloidele s-au revoltat împotriva reinventării care a urmat, răspunsul lui Parton nu a fost o lecție. A fost o ridicare din umeri plină de grație: „Voi respecta alegerile ei.”

Acea binecuvântare a continuat să apară în muncă. Au scris împreună „Rainbowland.” Parton și-a împrumutat vocea unei versiuni reimaginate a „Wrecking Ball”, cântecul considerat cândva dovada deraierii unei tinere staruri, și l-a transformat într-un duet între generații. Cea mai recentă înregistrare a lor împreună a apărut abia anul acesta. Metamorfoza, cu alte cuvinte, nu a fost niciodată rebeliunea privată a lui Cyrus. A fost treaba de familie, iar Parton i-a fost sfânta ocrotitoare.

De aceea, cea mai revelatoare parte a omagiului nu este durerea, ci ordinul de marș pe care Cyrus și-l dă sieși. „Dolly ar vrea să simt, să scriu un cântec despre asta, apoi să continui și să fiu puternică”, a scris ea. Aceasta nu este o îndoliată care caută alinare. Este un artist care repetă o metodă pe care a învățat-o — convingerea lui Parton că și cel mai rău sentiment este materie primă, și că singurul răspuns onest la pierdere este să faci ceva din ea.

Cyrus nu a fost singură în durere. Dionne Warwick, Reba McEntire, Kelly Clarkson și Blake Shelton s-au numărat printre artiștii care au găsit cuvinte în orele de după veste. Parton a murit marți, la vârsta de 80 de ani, la Vanderbilt-Ingram Cancer Center din Nashville, după ceea ce reprezentanții săi au numit o scurtă luptă cu cancerul. Familia sa a spus că ea le-a cerut să împărtășească singuri vestea.

Dar Cyrus este cea care a primit cea mai stranie moștenire: nu un cântec, nu un duet, ci o misiune. „O voi iubi întotdeauna și vreau să o fac mândră”, a scris ea. Undeva în această frază se află următorul album Miley Cyrus — și cel mai sigur semn că Dolly Parton, nașă până la capăt, a învățat-o exact ce să facă cu o inimă frântă.

Etichete: știri, Miley Cyrus, Billy Ray Cyrus, country music, Dolly Parton, tributes