Cinema

Thomas Kail mută Vaiana în live-action, iar oceanul devine adevărata probă

Jun Satō

Un val desenat poate purta emoție. Crește la semnal, susține o culoare, se desface ca o cortină, se comportă mai puțin ca apa și mai mult ca un al doilea personaj cu voință proprie. Aceea a fost realizarea tăcută a animației: un ocean care juca. Remake-ul live-action moștenește acel ocean și o sarcină mai grea — să-l redea ca pe ceva fotografic și să-l facă să joace în continuare.

Noul film păstrează forma poveștii. O tânără navigatoare părăsește reciful insulei sale împotriva voinței familiei; un semizeu care a furat odată inima unei zeițe creatoare datorează lumii o favoare. Ceea ce se schimbă este suprafața. Animația permitea stilizarea totului deodată: pielea, spuma, albastrul saturat al mării deschise. Live-action-ul retrage această libertate. Fiecare cadru trebuie acum să negocieze între real și fantastic, iar promovarea de până acum sugerează că această negociere este întregul proiect.

YouTube video

Catherine Lagaʻaia, o debutantă de origine samoană, preia rolul principal și menține personajul în interiorul culturii din care se naște povestea. Dwayne Johnson revine ca Maui, singura interpretare adusă direct din animație; i-a dat glas semizeului înainte și devine puntea literală dintre cele două versiuni. În jurul lor: Rena Owen ca Bunica Tala, John Tui ca Șeful Tui, Frankie Adams ca Sina — o distribuție majoritar pasifika și maori.

Regia îi aparține lui Thomas Kail, la primul său lungmetraj. Și-a construit numele pe scenă, într-un musical al cărui motor era mișcarea, ritmul și coregrafia corpurilor într-un spațiu fix. Acel instinct se citește în spatele unui proscenium; rămâne netestat în fața unui mediu ridicat în mare parte în interiorul unui computer. Tensiunea reală este dacă un regizor de spectacol viu poate susține un film al cărui principal partener de scenă este o simulare.

De la imagine a pornit discuția. Paleta trailerului a sosit estompată, mai rece și mai cenușie decât strălucirea tropicală a animației, iar publicul a citit corecția de culoare ca pe o pierdere de căldură. Maui, fotorealist peste trăsăturile lui Johnson, stă mai aproape de straniu decât avea nevoie desenul să riște. Muzica călătorește mai bine decât imaginea: cântecele lui Miranda, Foaʻi și Mancina revin, cu o nouă piesă a lui Miranda, „Along the Way”, care o include pe Auliʻi Cravalho. O coloană sonoră trece dintr-un mediu în altul aproape intactă; o suprafață nu. Reproșul că un film atât de dependent de efecte este live-action doar cu numele este, în fond, o întrebare despre imagine.

Ceea ce remake-ul nu lămurește este de ce sosește atât de devreme. Animația este recentă; continuarea ei a fost un succes de un miliard cu doar câteva luni în urmă. Bilanțul Disney în live-action nu oferă un precedent curat: un remake recent de basm a adus încasări sub buget în plină controversă, în timp ce o altă proprietate a depășit miliardul în același sezon. Apa fotorealistă s-ar putea să nu poarte scurtătura emoțională pe care un ocean desenat o livra dintr-un singur gest, iar dacă producția extinde rigoarea consultanței culturale a francizei într-un cadru atât de generat pe computer nu a fost spus explicit.

Scenariul este semnat de Jared Bush, coscenarist al originalului, și Dana Ledoux Miller, care a lucrat la continuare. Cravalho este producătoare executivă alături de Johnson. Numele principale acreditate merg de la Lagaʻaia, Johnson, Owen, Tui și Adams până la Jemaine Clement, revenit ca vocea crabului acaparator Tamatoa. Distribuția este asigurată de Walt Disney Studios; filmul durează 115 minute.

Nu există încă o dată de lansare confirmată în România, deși filmul se înscrie în fereastra europeană din iulie. Coloana sonoră apare pe 26 iunie.

Distribuție

Etichete: , , , , ,

Discuție

Există 0 comentarii.