Cinema

Son of the South: nepotul unui klansman care a devenit primul secretar alb al SNCC

Martha Lucas

Povestea lui Bob Zellner nu începe acolo unde încep de obicei filmele despre drepturile civile. El ajunge în mișcare din partea greșită a familiei — bunicul său a purtat roba Klanului — ceea ce íl face fie ultima persoană care ar trebui să mărșăluiască în Alabama, fie cea mai semnificativă din punct de vedere strategic. Son of the South povestește cum Zellner a ajuns să fie ambele lucruri.

Barry Alexander Brown alege calea neobișnuită de a face inteligibil disconfortul protagonistului său alb fără a-l transforma în centrul emoțional. Mișcarea pentru drepturile civile nu este povestea lui Zellner — filmul știe acest lucru —, dar poziția sa în cadrul ei, ca primul secretar alb de teren al SNCC integrat íntr-o organizație condusă de afroamericani, este atât de specifică și de neexplorată istoric încât există un film autentic de realizat. Lucas Till interpretează Zellner cu reținerea precisă pe care rolul o cere; Cedric the Entertainer, în rolul reverend Fred Shuttlesworth, este contraponderea dramatică — decenii de gramatică a protestului condensate íntr-o prezență care ascultă mai mult decât vorbește.

Brown ancorează mișcarea în detalii istorice: Freedom Rides, campania de la Albany, bătăile de pe treptele tribunalului care au definit primii ani ai SNCC. Scenariul rezistă tentației biopicului de a reduce organizarea politică complexă la arcul unui singur erou. Strategia SNCC — condusă de studenți, non-ierarhică, cu riscul distribuit — apare ca obiect politic, nu ca simplă scenografie.

Son of the South se situează în nivelul mediu onest al filmelor despre drepturile civile — competent, ancorat în istorie, fără invenția vizuală a lui Selma. Contribuția sa reală este un unghi cu adevărat neexplorat: sudistul alb care a ales să nu adere la sistem. Acea poveste merită spusă, iar Brown o spune cu ochii deschiși.

Etichete: , , , , ,

Discuție

Există 0 comentarii.