KATSEYE a exportat fabrica K-pop. A uitat ce producea acea fabrică

Alegerea structurală cea mai semnificativă din Pop Star Academy: KATSEYE — seria documentară în opt episoade pe Netflix despre crearea primului grup feminin global al HYBE și Geffen Records — nu este ceea ce arată. Este miza pe care a plasat-o arătând. Camerele intră în sălile de antrenament. Sunt prezente când directori explică adolescentelor ce așteptări fizice au fanii de la o idol. Filmează eliminările. Seria, regizată de Nadia Hallgren, utilizează transparența totală ca apărare principală.

Dezbaterea pe care Pop Star Academy a redeschis-o — KATSEYE este fabricată sau autentică? — este dezbaterea greșită. Popul a fost mereu asamblat. Supremes primeau lecții de la Berry Gordy despre dicție și postură. Spice Girls au fost selectate din casete de audiție. Primele discuri ale lui Kylie Minogue au fost scrise și produse integral de Stock Aitken Waterman. Nimeni nu a petrecut decenii numindu-le false pe aceste artiste.

Întrebarea nu este dacă KATSEYE este fabricată. Întrebarea este cine conduce fabrica și ce a construit pentru a produce.

Președintele HYBE, Bang Si-Hyuk, a descris proiectul ca pe un experiment: sistemul de antrenament K-pop poate fi exportat și aplicat într-un context non-coreean? Ambița declarată era să «scoată K-ul din K-pop și să-l facă global». Șase membre au fost selectate din 120.000 de candidate mondiale, antrenate trei luni la Los Angeles cu intensitatea K-pop, și documentate pe tot parcursul procesului.

Cel mai solid contraargument, formulat corect: meșteșugul și identitatea nu sunt opuse. Ceea ce susțin fanele KATSEYE — și au dreptate — este că antrenamentul a creat ceva real. Solidaritatea feminină documentată în Pop Star Academy este recunoscută chiar și de critici ostili proiectului. Prezența scenică a lui Lara Raj nu este o decizie corporativă. Membretele însele au vorbit despre dorința de a-și scrie propria muzică, de a cita influențe neaprobate de echipele de PR.

Și totuși. Revelația cea mai incomodă din Pop Star Academy este că participantele nu știau că sunt într-un show de eliminare. Li s-a spus că sunt în antrenament. Nu li s-a spus că luptă simultan pentru voturi publice care le vor determina viitorul. Aceasta este operarea deliberată a asimetriei de informații ca instrument managerial.

K-pop-ul, când funcționează, operează pe un contract cultural implicit între artist și public. Sistemul de antrenament există în interiorul unei tradiții culturale care îi conferă sens. Ceea ce au făcut HYBE și Geffen cu KATSEYE a fost să exporte infrastructura lăsând tradiția în urmă. Au luat metoda și au abandonat cultura. Apoi au numit rezultatul global.

Ce se știe și ce rămâne în dispută

Pop Star Academy stabilește clar: KATSEYE s-a format printr-un proces cu 120.000 de candidate și o investiție comună a două companii cu viziuni foarte diferite. Tensiunea aceasta este documentată în film. Nu s-a rezolvat.

Ce rămâne genuinemîn dispută: dacă metodologia de antrenament K-pop produce aceleași rezultate când este lipsită de contextul său cultural. Dacă «popul global» este o categorie coerentă sau un cadru de marketing pentru popul occidental cu valorile de producție ale Seulului.

K-ul n-a fost niciodată doar o literă. Era o adresă — o poziție culturală specifică de unde se făcea muzica și căreia îi vorbea. Industria muzicală a obținut un format. KATSEYE a obținut o identitate pe care nu a proiectat-o. Contractul cultural care făcea sistemul original să funcționeze nu l-a obținut nimeni.

Etichete: Netflix, K-pop, HYBE, KATSEYE