Muzică

Foreign Tongues — Rolling Stones îi invită pe Robert Smith, Paul McCartney și un Charlie Watts postum pentru cel mai deschis album al lor din ultimele două decenii

Produs de Andrew Watt și populat cu colaboratori neașteptați, Foreign Tongues este Rolling Stones la cea mai curioasă formă — 14 piese care caută dincolo de propriul catalog.
Alice Lange

Foreign Tongues, al douăzeci și cincilea album de studio al trupei The Rolling Stones, apare cu o listă de colaboratori care semnalează o ruptură, nu o continuare. Produs de Andrew Watt — cel care a coordonat și Hackney Diamonds — discul de 14 piese include contribuții ale lui Paul McCartney, Steve Winwood, Bruno Mars, Chad Smith și Robert Smith de la The Cure: o listă care tratează sunetul consacrat al trupei ca punct de plecare, nu de sosire.

YouTube video

Titlul albumului îi anunță metodologia. Foreign Tongues sugerează că Stones-ii extrag din registre din afara vocabularului lor natural, iar prezența lui Robert Smith — vocea centrală a post-punk-ului — alături de Bruno Mars confirmă că Andrew Watt a luat această promisiune în serios. Ceea ce îi unește pe colaboratori atât de diferiți nu este genul, ci atitudinea: disponibilitatea de a lăsa sensibilități externe să intre într-un spațiu care a aparținut istoric doar Stones-ilor.

Steve Jordan gestionează toba cu autoritate, fără povara de a se măsura cu umbra lui Charlie Watts. Dar Foreign Tongues îl poartă și pe Watts cu el: o piesă a albumului include o înregistrare realizată înainte de moartea sa în 2021, plasată în secvență nu ca gest comemorativ, ci ca o contribuție printre contribuții. Nu se anunță. Sună ca Charlie Watts, care era exact ceea ce trebuia să facă.

Cele 14 piese acoperă un teren considerabil. «Rough and Twisted» deschide pe baze rock ferme. «Ringing Hollow» trage spre ceva mai atmosferic. «Hit Me In The Head», sub trei minute, oferă eficiența rock comprimată pe care Stones-ii o stăpânesc cel mai bine când nu încearcă să facă declarații și pur și simplu fac muzică. Varietatea este reală și, uneori, coerența structurală a albumului plătește prețul acestei amplitudini.

Vocea lui Mick Jagger este aranjată inteligent în jurul a ceea ce face acel instrument în 2026. Registrele mai înalte s-au îngustat; zona de mijloc a câștigat profunzime. Foreign Tongues nu încearcă să disimuleze asta. Această onestitate despre capacitățile vocale actuale este una dintre virtuțile discrete ale albumului: o trupă care lucrează cu ce are, nu cu ce a avut.

Foreign Tongues formulează un argument credibil că The Rolling Stones rămân o trupă activă care mai are ceva de rezolvat. Nu toate piesele își justifică prezența de-a lungul celor 14 înregistrări, iar secvențierea pare uneori mai abundentă decât precisă. Dar un album atât de încărcat de colaborare și atât de dispus să producă rezultate inegale este, în cele din urmă, mai onest decât unul care joacă pe siguranță — și pe acest front, Foreign Tongues livrează.

Etichete: , , ,

Discuție

Există 0 comentarii.