Salariul groazei este un film francez regizat de Julien Leclercq în care joacă Franck Gastambide și Ana Girardot.

„Salariul groazei” este un film bazat pe romanul lui Georges Arnaud, despre care, cum deja știți, exista o adaptare anterioară, din anul 1953, care a fost regizată de H.G. Clouzot și a devenit un clasic al cinematografiei franceze și unul dintre cele mai bune thrillere din istoria cinematografiei.

În aceste vremuri, Julien Leclercq îndrăznește să creeze o nouă versiune a aceleiași povești, modernizând-o și schimbând complet stilul, încercând să păstreze tensiunea personajelor în această poveste modernizată, nu suntem deloc siguri dacă pentru bine.

Este întotdeauna un risc să te compari cu un clasic, dar aici Julien Leclercq a avut curajul să încerce.

Argument

Pentru a salva o așezare într-o zonă de extracție de petrol, patru persoane vor trebui să escorteze un convoi încărcat cu nitroglicerină într-un loc ostil, înconjurat de bande înarmate.

Despre film

„Salariul groazei” devine, dacă nu am văzut partea întâi, pur și simplu un thriller comercial, mai mult sau mai puțin bine făcut, cu un iz evident de „bad guy”: unele scene de acțiune nu sunt neapărat justificate de scenariu, explozii și multe personaje care se fac dure, conducând camioane și purtând arme de foc.

Da, aproape ca un film de acțiune de acum câțiva ani, care, fără a justifica prea mult sensul scenelor, ne distra și ne făcea să petrecem timpul plăcut.

Dacă se vede așa, perfect, este un film distractiv (nimic mai mult) în care patru protagoniști superbi (ei și ea) ne oferă un divertisment plin de tensiune, acțiune și spectacol.

Actorii fac o treabă bună având în vedere că sunt conștienți că, cu aceste dialoguri și acest argument, nimeni nu va câștiga niciun premiu în niciun loc: este un film de acțiune și aici predomina mai mult mișcarea rapidă și nu încetinirea acțiunii cu gesturi dramatice excesive decât strălucirea ca actori sau actrițe. Pur și simplu, nu pot și nici nu trebuie.

E bună treaba cu regia și montajul: „Salariul groazei” este o versiune nouă mai modernă care nu vrea să riște inventând nimic, și ne oferă un spectacol aproape de artificii care, fără a ne entuziasma, ne mulțumește. Bine la producție și la toate aspectele tehnice.

„Salariul groazei”: Pro și contra

Ce e bun: distractiv, bine produs și un thriller de acțiune care prinde, distrează și este perfect pentru o noapte de vineri.

Ce e rău: comparațiile nu sunt întotdeauna bune și în această ocazie (și dacă suntem cinefili), tratarea scenariului a pierdut mult față de prima versiune.

Opinia noastră

Este vineri și „Salariul groazei” este chiar un film pentru vineri: acțiune, tensiune și o poveste intensă de trăit timp de o oră și jumătate.

Că, în funcție de cât de obosiți suntem când ajungem în pat, s-ar putea să fim incapabili să ne amintim.

Bucurați-vă de el.

Unde să vizionați „Salariul groazei”

Netflix

Distribuția

Franck Gastambide
Franck Gastambide

Franck Gastambide

Franck Gastambide este un actor, regizor și scenarist francez care s-a făcut remarcat în industria de divertisment. S-a născut la 31 octombrie 1978, la Melun, Franța, și a crescut în suburbia Le Mee-sur-Seine. Gastambide și-a început cariera de actor la începutul anilor 2000, cu roluri mici în filme franceze precum „RRRrrrrrr!!!” și „OSS 117″: Cairo, cuib de spioni”. Cu toate acestea, el s-a făcut remarcat pentru rolul lui Francky din filmul de comedie de succes „Les Kaïra” (The Losers), pe care l-a și scris și regizat. Filmul a avut un succes uriaș la box office și i-a adus aprecieri din partea criticilor. De atunci, Gastambide a continuat să lucreze la diverse proiecte, atât în fața, cât și în spatele camerei de filmat. A apărut în mai multe filme, precum „Pattaya”, „Taxi 5” și „La casa de papel” (Money Heist). De asemenea, a regizat și co-scris filme precum „La surface de réparation” (Marea lovitură), „Artichauts et Caramboles” și mult așteptata continuare a filmului „Les Kaïra”. În afară de activitatea sa în film, Gastambide este cunoscut și pentru talentul său de comediant. El a susținut spectacole de stand-up comedy în toată Franța și a fost lăudat pentru spiritul și umorul său.

Ana Girardot
Ana Girardot

Ana Girardot

Ana Girardot este o actriță franceză care a captivat publicul cu abilitățile sale actoricești versatile și cu frumusețea sa naturală. S-a născut la 1 august 1988, la Paris, Franța, din părinții actori Hippolyte Girardot și Isabel Otero. Crescând într-o familie de actori, nu este de mirare că Ana a dezvoltat o dragoste pentru arte de la o vârstă fragedă. A urmat cursuri de teatru la prestigioasa școală de actorie Cours Florent din Paris, înainte de a-și face debutul în cinematografie în 2009, cu un mic rol în filmul „Les tricheurs”. Cu toate acestea, rolul ei decisiv în rolul celei mai bune prietene a lui Adèle Exarchopoulos din filmul „Blue Is the Warmest Color”, aclamat de critici, a fost cel care a adus-o pe Ana în lumina reflectoarelor. Interpretarea ei a fost lăudată pe scară largă de critici și a consolidat-o ca un talent în devenire în industria cinematografică franceză. De atunci, Ana a jucat în numeroase filme franceze, precum „Lights Out”, „Next Time I’ll Aim for the Heart” și „I Am a Soldier”. De asemenea, a lucrat cu regizori renumiți precum Claude Lelouch și Bertrand Tavernier.

Alban Lenoir
Alban Lenoir

Alban Lenoir

Alban Lenoir este un actor francez cunoscut pentru interpretările sale captivante în film și televiziune. Născut pe 16 septembrie 1985 la Paris, Franța, Lenoir a dezvoltat o pasiune pentru actorie de la o vârstă fragedă. El a urmat cursurile prestigioasei școli de teatru Cours Florent din Paris, unde și-a perfecționat abilitățile și a început călătoria sa spre a deveni un actor de succes. Cariera lui Lenoir a luat avânt în 2009, când a obținut un rol în filmul dramatic francez „Mia et le Migou”. Au urmat apariții în emisiuni franceze populare, precum „Les Bleus, premiers pas dans la police” și „Section de recherches”. Cu toate acestea, rolul lui Maxime Delcourt din drama polițistă franceză de succes „Braquo” a fost cel care i-a adus recunoașterea pe scară largă și aprecierea criticilor. De atunci, Lenoir a jucat în numeroase filme și emisiuni de televiziune, demonstrându-și versatilitatea și gama sa ca actor. De asemenea, a lucrat cu regizori de renume precum Luc Besson și Cedric Jimenez. În 2016, Lenoir a primit un premiu pentru cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de la La Rochelle pentru interpretarea sa din filmul „Nocturama”.

Regizor: Julien Leclercq

Salariul groazei (2024) Film pe Netflix: Și clasicele cinematografiei se actualizează
Julien Leclercq

Julien Leclercq este un regizor de film și scenarist francez, recunoscut pentru activitatea sa în genurile de acțiune și thriller polițist. S-a născut la 23 februarie 1973, la Saint-Denis, Franța, și a crescut într-o familie de muncitori. Pasiunea lui Leclercq pentru cinematografie a început de la o vârstă fragedă și a început să realizeze scurtmetraje cu prietenii săi, folosind o cameră Super 8. După ce și-a finalizat studiile de producție audiovizuală la École Supérieure de Réalisation Audiovisuelle (ESRA), Leclercq a lucrat ca asistent de regie la diverse filme franceze. Cu toate acestea, și-a dat seama curând că vrea să își spună propriile povești și a decis să se aventureze în domeniul regiei și al scenaristicii. Marea șansă a lui Leclercq a venit în 2006, când a scris și regizat primul său lungmetraj, „Chrysalis”. Thrillerul SF a fost aclamat de critici și a câștigat mai multe premii la festivaluri precum Fantastic’Arts Film Festival. Acest succes l-a pus pe Leclercq pe hartă ca fiind unul dintre cei mai promițători regizori din Franța. El a continuat să regizeze mai multe filme de succes, precum „Asaltul”, bazat pe evenimente reale care au avut loc în timpul unui atac terorist la Paris în 1994. Filmul a fost nominalizat la patru premii César, inclusiv pentru cel mai bun regizor pentru Leclercq.

60%
60%
Un bun thriller de acțiune la franțuzească

Distractiv, tensionat, dar un film care vrea să rămână fidel normelor genului, fără a căuta originalitate

  • Opinia noastră
    6
  • User Ratings (0 Votes)
    0
Share.

Scriitor, fumător de pipă și fondator al MCM

2 comentarii

  1. Un film de-a dreptul prost, cu foarte mult sub ecranizarea din 1953, care, și el, s-a terminat ilogic, cu pretenții „artistice”. „Thriller comercial”… cronicarul e îngăduitor cu prosteala asta, plină de rebeli, teroriști, multinaționale hămesite, băieți răi – dar buni – și o limbă franceză sunând ca dracu”, în numele diversității.Cum se spun la rubrica știută: „am pierdut o oră și jumătate, o declar nulă.”

Lasă un răspuns