James Webb a găsit o planetă unde norii de rocă se formează dimineața și dispar noaptea

Cerul dimineții pe WASP-94A b este plin de nori. Când același aer ajunge pe partea de seară a planetei, norii nu mai sunt. Și nu sunt din apă sau gheață. Sunt din rocă: magneziu și siliciu vaporizate de căldură și condensate într-o ceață minerală care se naște în zori și se risipește la apus.

Acest contrast este descoperirea. Pentru prima oară, o echipă care folosește telescopul spațial James Webb a citit vremea pe cele două fețe opuse ale unei planete din afara Sistemului Solar și le-a găsit foarte diferite. O emisferă construiește nori, cealaltă îi destramă.

WASP-94A b este un gigant gazos fierbinte aflat la circa 700 de ani-lumină, în constelația australă Microscopul. Face parte din jupiterii fierbinți: uriași, gazoși și atât de aproape de steaua lor încât un an durează doar câteva zile terestre. Fața de zi trece mult de 500 de grade Celsius, suficient pentru a ține în aer elemente grele transformate în vapori. Acolo unde vaporii se răcesc, se condensează în firicele de silicat — materia nisipului și a rocii — iar acestea formează norii.

Lecturi recomandateJames Webb găsește metan pe o planetă uriașă care nici nu arde, nici nu îngheață

Webb nu a fotografiat nimic din toate acestea. Când planeta a trecut prin fața stelei, telescopul a descompus lumina filtrată prin marginile atmosferei, o dată acolo unde lumea trece din noapte în zi și o dată unde trece din zi în noapte. Marginea de dimineață purta amprenta norului mineral; cea de seară s-a întors mai limpede. Aceleași citiri arată că aerul conține de aproape cinci ori mai mult oxigen și carbon decât Jupiter, un indiciu despre cum și unde s-a format planeta.

O astfel de citire este o deducție, nu o fotografie. Harta norilor depinde de modele atmosferice care traduc un spectru în temperaturi, chimie și dimensiuni de particule, iar modele diferite pot fi în dezacord la margini. Este o singură planetă, observată în câteva tranzite, iar această vreme dezechilibrată va avea nevoie de noi priviri înainte de a fi considerată sigură. Ceea ce datele arată limpede este că cele două fețe nu sunt la fel.

Rezultatul contează dincolo de această lume ciudată. Aproape toate măsurătorile aerului unei exoplanete o tratează ca pe o sferă uniformă. WASP-94A b arată că această presupunere poate ascunde o planetă ruptă în jumătăți contradictorii și că hărțile climatice schițate pentru alte lumi ar putea amesteca regimuri care nu au mai nimic în comun.

Echipa intenționează să aplice aceeași metodă altor jupiteri fierbinți și să compare cerul de dimineață cu cel de seară pe mai multe planete, pentru a afla dacă acest strat de nori pe o singură parte este o ciudățenie a lui WASP-94A b sau o trăsătură comună a lumilor care orbitează prea aproape de steaua lor.

Etichete: știri, astronomie, exoplanet, James Webb Space Telescope

Mai multe articole similare

400 de grade diferență pe TRAPPIST-1: dovada că b și c nu au atmosferă

Webb a găsit o galaxie de mai multe ori mai masivă decât Calea Lactee și care nu se rotește

James Webb a cartografiat 164.000 de galaxii și a dezvăluit rețeaua cosmică a universului tânăr

Galaxia Infinitului: O coliziune cosmică ce deschide o nouă perspectivă asupra originii găurilor negre

Hubble a fotografiat cea mai mare pepinieră de planete — de 40 de ori cât sistemul solar

Cum poate Telescopul James Webb să „vadă înapoi în timp”