Cinema

Tad lasă mormintele pentru lampa unui duh într-o cursă contra timpului

Jun Satō

Tad este o glumă despre dorința de a fi altcineva: un zidar care se îmbracă precum Indiana Jones și ajunge în aventurile pe care doar visa să le trăiască. Al patrulea film din seria animată a lui Enrique Gato păstrează pălăria și poticnelile, iar dorința însăși devine intriga.

Punctul de plecare este domestic înainte de a fi fantastic. Tad și arheologa Sara cresc o fetiță, iar Mumia, vanitosul înfășurat în bandaje care urmează grupul încă din primul film, nu suportă să fie umbrit de un copil mic. O lampă apare într-o călătorie de familie la Londra. Mumia își dorește întoarcerea la anii în care era adorată, iar restul filmului este o cursă pentru a o ajunge înainte ca schimbarea să devină istorie.

YouTube video

Distribuția este continuitate, iar pentru această serie tocmai asta contează. Óscar Barberán îi dă glas lui Tad de la început, Michelle Jenner revine ca Sara Lavrof, iar Luis Posada îi redă Mumiei acea vanitate rănită care o face cel mai sigur motor al sagăi. În teritoriile anglofone personajul este redenumit Tad Stones și redublat, cu Trevor White în frunte, un obicei de distribuție pe care filmele îl poartă de când au început să călătorească.

Gato a crescut această lume dintr-un scurtmetraj premiat cu un Goya până a făcut din ea cel mai exportabil brand de animație al Spaniei. Instinctele lui nu s-au clintit: caricatură rotunjită, comedie fizică sprintenă, o paletă care se resetează la fiecare locație. Primul film a transformat un buget de opt milioane de euro într-un succes de patruzeci și cinci; al doilea a luat premiul Goya pentru cel mai bun film de animație. Ce se schimbă aici este structura. Acolo unde filmele anterioare urmăreau un obiect — un papirus, colierul regelui Midas, o tăbliță de smarald —, acesta urmărește o greșeală, ceea ce le permite animatorilor să redeseneze aceleași chipuri prin epoci și continente.

Amploarea este argumentul tăcut pentru un al patrulea capitol. Seria a devenit o încasare europeană de încredere și un export veritabil, rara animație spaniolă care călătorește sub propriul nume, iar acum Paramount se ocupă de lansarea internațională. Această acoperire explică de ce contează redenumirea: același film apare ca Tadeo Jones acasă și ca Tad Stones aproape peste tot, reglat piață cu piață astfel încât gluma să cadă în dublaj, nu în subtitrare.

Itinerariul duce filmul. O dorință care rescrie timpul permite călătoria, din Peru în Grecia și într-o versiune a Orientului Mijlociu filtrată prin O mie și una de nopți, până în peștera lui Ali Baba, iar fiecare oprire este o schimbare de decor și de lumină mai mult decât de miză. Este animație de turneu mondial, gândită să se citească în orice limbă, iar designul se sprijină pe siluetă și culoare pentru a închide glume care nu datorează nimic dialogului. Secvența londoneză, piatră cenușie contra costumelor în culori primare ale grupului, este cea mai curată imagine oferită de trailer.

Designul este locul unde filmul își câștigă pâinea. Seria a știut mereu ce este: siluete largi, chipuri elastice, un tempo comic care trăiește în ochi și în sprâncene mai mult decât în scenariu. Noul copil le oferă animatorilor un registru proaspăt, mic și rotund în fața adulților colțuroși ai grupului, iar filmul taie neîncetat vasta lui geografie de aventură pe fundalul acelei scări domestice. Mumia rămâne lucrul cel mai bine desenat, un balot de bandaje și nesiguranță căruia fiecare jignire i se citește în postură.

Tad and his friends in Enrique Gato animated film Tad and the Magic Lamp 2026
Tad and the crew in the animated Tad and the Magic Lamp (2026)

Ce nu face filmul este să-și complice propria formulă. Un partener gelos și un obiect magic sunt a patra variație a unui tipar care a funcționat mereu, iar călătoria în timp, comodă și reversibilă, nu cere nimănui nimic permanent. Cadrul domestic, un cuplu care crește un copil, sugerează o maturitate pe care gluma preferă apoi să nu o exploreze. Pe cei mici nu-i va deranja; părinții din rândul din spate poate vor recunoaște bucla.

Filmul este regizat de Enrique Gato și produs de Lightbox Animation Studios cu Telecinco Cinema, Ikiru Films și Movistar Plus+. Distribuția vocală spaniolă este condusă de Barberán, Jenner și Posada, iar versiunea internațională este purtată de Trevor White. În România nu a fost încă confirmată o dată de lansare în cinematografe; distribuția internațională este asigurată de Paramount Pictures, după debutul spaniol. Durata: 94 de minute, pentru un public de familie.

Distribuție

Fotografii: The Movie Database (TMDB)

Etichete: , , , , ,

Discuție

Există 0 comentarii.