Televiziune

Patru Super Bowl-uri și un bilanț pe care niciun tabel de scor nu îl arată: Bradshaw la Maher

Camille Lefèvre

La televiziune, canapea spune o poveste. Cum un prezentator îi aşează pe invitaţii săi, ce aleg să discute şi ce decid să nu atingă, ce implică distribuţia despre tipul de conversaţie pe care emisiunea o urmăreşte — sunt decizii de regie, chiar dacă nimeni din studio nu le-ar numi astfel. Bill Maher ia aceste decizii de mai bine de douăzeci de ani, mai întâi la Politically Incorrect şi apoi la Real Time, şi emisiunea a devenit unul dintre rarele spaţii din televiziunea americană unde conversaţia nu este predefinită. Patruzeci şi una de nominalizări la Emmy atestă că formatul — monolog, interviu unu-la-unu, dezbatere în panel şi “New Rules” — nu este o formulă, ci o disciplină.

Bill Maher photographed at a public appearance
Photo: Angela George (CC BY 3.0)

Episodul este ancorat de Terry Bradshaw, care vine nu ca fost quarterback, ci ca memorialist. Looking for Terry: A Memoir, aşteptată în octombrie la Harper Select, ridică vălul de pe reputaţia care l-a urmărit de la Pittsburgh până la studiourile de televiziune — personajul “nu prea deştept”, pe care Bradshaw a ales în cele din urmă să îl locuiască mai degrabă decât să îl combată, ducând totodată o povară pe care niciun rezumat de meci nu o putea arăta. Cartea deschide paginile despre lupta sa cu depresia şi bătălia personală cu cancerul: tipul de bilanţ care schimbă înţelesul celor patru trofee Lombardi de pe raft. Este un autoportret care cere să fie citit în raport cu tot ce a venit înainte.

Panelul este completat de Max Brooks şi Sarah Longwell — doi scriitori cu proiecte diferite, dar cu aceeaşi preocupare: ce se întâmplă când sistemele cedează. Brooks, autorul bestseller-urilor World War Z şi Devolution, vine cu elan în spatele viitorului său roman The First Hundred Hours, o poveste despre o invazie extraterestră care continuă examinarea sa de un deceniu a modului în care comunităţile se fracturează şi se reconstituie sub o presiune extremă. Longwell, fondatoare şi editoare a The Bulwark şi arhitectă a unor dintre cele mai riguroase cercetări prin focus-grupuri despre alegătorii republicani, aduce How to Eat an Elephant: One Voter at a Time, propriul ei diagnostic al unui partid pe care l-a ajutat să construiască şi pe care a petrecut ani văzându-l derivând.

Ceea ce face distribuţia coerentă nu este amploarea sa politică, ci registrul literar. Fiecare invitat a petrecut ultimii ani punând ceva pe hârtie — Bradshaw un bilanţ privat, Brooks o hartă de ficţiune de gen despre colaps, Longwell un raport de teren din teritoriul persuasiunii democratice. Emisiunea lui Maher a fost întotdeauna mai interesantă când conversaţia se mişcă între registre — între glumă şi argument, personal şi structural — şi acest episod pare conceput pentru a face exact asta. Mediaite a observat că Maher poate fi recunoscut drept un pionier printre creatorii de conţinut independenţi; distribuţia din această vineri sugerează că formatul mai are ceva de spus, iar invitaţii pot spune acest lucru.

Real Time with Bill Maher continuă vineri la 22:00 ET / 19:00 PT pe HBO şi va fi disponibil în streaming pe Max.

Etichete: , , , , ,

Discuție

Există 0 comentarii.