„Redempțiunea” este un film cu Andra Day în rolul principal. Cu Glenn Close, Aunjanue Ellis-Taylor și Mo’Nique. Este regizat de Lee Daniels.
„Redempțiunea” este un efort cinematografic care se încadrează confortabil în subgenul popularizat de regizori precum Jordan Peele: filme de groază impregnate cu teme puternice de justiție socială cu încărcătură rasială. Sub viziunea regizorală a lui Lee Daniels, filmul apare ca o piesă horror notabilă, cu Glenn Close într-un rol important. Ceea ce urmează este o narațiune care se transformă într-o poveste despre o casă bântuită, plină de elemente horror și supranaturale. Acest film nu deschide noi drumuri, dar este o mărturie a valului actual de cinematografie care îmbină horror-ul tradițional cu o narațiune inovatoare. În „Redempțiunea”, acest amestec se materializează într-un film de groază convențional care explorează teme familiare, oferind totuși o experiență de gen lăudabilă, susținută de prezența lui Glenn Close. Andra Day strălucește cu un portret excepțional al unei mame care se confruntă cu alcoolismul, problemele legate de custodie și o multitudine de alte lupte.
Intriga
Ebony, protagonista, este o mamă confruntată cu numeroase provocări legate de cei trei copii ai săi. Viața ei este complicată și mai mult de lupta cu alcoolismul și de faptul că soțul ei este staționat în Afganistan. În plus, ea trebuie să aibă grijă de mama ei bolnavă de cancer. În mijlocul acestor încercări, copiii ei încep să manifeste comportamente bizare care par inexplicabil legate de locuința lor, care pare să aibă o dorință stranie de a comunica într-un mod misterios.
Despre film
„Redempțiunea” se încadrează perfect în genul horror clasic, în special în subsetul său chintesențial: case bântuite, fantome și spirite. Proficient din punct de vedere tehnic și bine realizat, filmul nu dezvăluie însă nimic revoluționar, în ciuda subînțelesurilor sale ambițioase. Avem o familie interrasială împotmolită în probleme și, inițial, totul pare distinct în acest cadru, făcând aluzie la o experiență cinematografică unică. Cu toate acestea, „Redempțiunea” aderă îndeaproape la tropiile de groază convenționale, oferind o narațiune bine executată, dar în cele din urmă familiară, plină de spaime standard, uși scârțâitoare și sunete stranii.
Dinamica mamă-fiică, care avea potențial pentru o explorare mai profundă, rămâne subdezvoltată, iar premisa promițătoare nu se materializează pe deplin în filmul distinctiv care a sugerat inițial că ar putea fi. „Redempțiunea” risipește câteva personaje convingătoare în reluarea unei povești de groază care a fost mestecată și regurgitată de nenumărate ori, fără a lăsa o impresie de durată asupra spectatorului, nici din punct de vedere narativ, nici estetic.
Din punct de vedere actoricesc, interpretările sunt superbe, fără îndoială punctul culminant al filmului. Din punct de vedere tehnic, filmul excelează, demonstrând valori de producție ridicate. Cu toate acestea, povestea se desfășoară într-o manieră prea previzibilă și convențională, având în vedere ambițiile inițiale ale filmului.
Părerea noastră
Deși „Redempțiunea” se prezintă ca un film bun, acesta irosește numeroase oportunități de a-și transcende genul. Pasionații de horror clasic vor aprecia un film de groază bine realizat care, totuși, nu reușește să uimească sau să inoveze în niciun aspect semnificativ. Filmul rămâne ferm în limitele horror-ului tradițional, oferind o măiestrie solidă, dar puțin în materie de surpriză sau noutate.