Procesul lui Arne Cheyenne Johnson: Diavolul l-a obligat să o facă

Procesul lui Arne Cheyenne Johnson
History Martin Cid Magazine
History Martin Cid Magazine

Procesul lui Arne Cheyenne Johnson, cunoscut și sub numele de cazul „Diavolul m-a obligat să o fac”, rămâne unul dintre cele mai intrigante și controversate procese judiciare din istoria Americii. Acest proces de referință a avut loc în Brookfield, Connecticut, în 1981 și a devenit primul proces cunoscut în care apărarea a încercat să demonstreze nevinovăția pe baza afirmației de posedare demonică. Uciderea șocantă a lui Alan Bono, proprietarul lui Johnson, și afirmația ulterioară de posedare au captivat națiunea și au ridicat întrebări profunde cu privire la existența forțelor malefice și la influența acestora asupra comportamentului uman.

Bântuirea și exorcizarea

Evenimentele care au dus la proces au început cu familia Glatzel și chinul lor terifiant. David Glatzel, în vârstă de opt ani, ar fi fost gazda unui demon răuvoitor care a declanșat o serie de evenimente sinistre. După ce au fost martorii experiențelor tulburătoare ale fiului lor, familia Glatzel a apelat la ajutorul renumiților investigatori paranormali Ed și Lorraine Warren.

Disperați să găsească o soluție, familia Glatzel și familia Warren au cerut intervenția Bisericii Catolice și au solicitat o exorcizare oficială pentru David. Mai mulți preoți au fost implicați în acest proces, care a durat câteva zile. Potrivit martorilor, un demon a părăsit în cele din urmă trupul lui David și se pare că și-a stabilit reședința în Arne Cheyenne Johnson. Aceste evenimente incredibile au fost relatate în cartea lui Gerald Brittle, The Devil In Connecticut.

Crima și apărarea lui Johnson

La câteva luni după exorcizare, tragedia s-a produs când Arne Cheyenne Johnson și-a înjunghiat mortal proprietarul, Alan Bono, în timpul unei discuții aprinse. Avocatul apărării lui Johnson, Martin Minnella, a făcut afirmația îndrăzneață că clientul său nu era stăpân pe acțiunile sale în momentul crimei. El a susținut că Johnson a fost posedat de același demon care îl chinuise pe David Glatzel.

Minnella a încercat să prezinte o apărare de nevinovăție pe motiv de posedare demonică, o pledoarie care nu mai fusese folosită niciodată până atunci într-o sală de judecată americană. El a citat două cazuri din instanțele britanice care au permis o astfel de apărare. Cu toate acestea, judecătorul Robert Callahan a respins pledoaria, declarând că existența posesiunii demonice nu poate fi dovedită științific sau obiectiv. Apărarea a fost împiedicată să prezinte orice dovadă legată de posesiune, iar cazul lui Johnson a luat o altă turnură.

Procesul și senzația mediatică

Procesul lui Arne Cheyenne Johnson a atras atenția presei pe scară largă, atât la nivel național, cât și internațional. Ideea că un om ar putea comite o crimă sub influența unei posedări demonice a fascinat publicul și a stârnit dezbateri intense. Frenezia mediatică din jurul procesului a zugrăvit imaginea unei drame senzaționale în sala de judecată, în centrul căreia se aflau soții Warren și afirmațiile lor privind supranaturalul.

În ciuda excluderii apărării de posesie, procesul a continuat cu o pledoarie de autoapărare. În cele din urmă, juriul l-a găsit pe Johnson vinovat de omor prin imprudență de gradul întâi la 24 noiembrie 1981. A fost condamnat la o pedeapsă de la 10 la 20 de ani de închisoare, din care a executat doar cinci ani datorită bunei conduite.

Controversă și critică

Procesul lui Arne Cheyenne Johnson a rămas un subiect de controverse și speculații. În timp ce unii cred că Johnson a fost cu adevărat posedat și că nu este responsabil pentru acțiunile sale, alții resping întreaga poveste ca fiind o farsă sau o invenție.

Criticii susțin că implicarea soților Warren, cunoscuți pentru activitatea lor în domeniul investigațiilor paranormale, a pătat cazul și l-a transformat într-un spectacol mediatic. Aceștia susțin că apărarea posesiunii demonice a fost doar o stratagemă pentru a atrage atenția și a obține câștiguri financiare. Familia Glatzel însăși a fost divizată de-a lungul anilor, unii membri contestând afirmațiile supranaturale și acuzându-i pe soții Warren că le-au exploatat situația.

Impactul și moștenirea culturală

Procesul și elementele sale supranaturale au avut un impact de durată asupra culturii populare. A inspirat cartea Diavolul din Connecticut de Gerald Brittle, care a fost ulterior reeditată și a primit o atenție reînnoită. Povestea a servit, de asemenea, ca bază pentru filmul de televiziune Cazul crimei demonului.

Cel mai recent, procesul lui Arne Cheyenne Johnson a fost adaptat într-un film intitulat The Conjuring: The Devil Made Me Do It. Lansat în 2021, filmul explorează în continuare aspectele supranaturale ale cazului și aprofundează complexitatea posesiei și consecințele acesteia.

Întrebări fără răspuns

La zeci de ani de la proces, întrebarea dacă Arne Cheyenne Johnson era cu adevărat posedat sau dacă a folosit doar o tactică de apărare rămâne fără răspuns. Scepticii susțin că afirmațiile supranaturale sunt nefondate și că trebuie să fi existat alți factori care au contribuit la acțiunile violente ale lui Johnson.

Procesul lui Arne Cheyenne Johnson ridică întrebări filosofice și juridice profunde cu privire la limitele responsabilității personale și la influența forțelor externe asupra comportamentului uman. Ne provoacă înțelegerea supranaturalului și ne obligă să ne confruntăm cu misterele care se află dincolo de înțelegerea noastră.

Indiferent de convingerile sau de scepticismul fiecăruia, procesul lui Arne Cheyenne Johnson continuă să captiveze și să intrige, lăsându-ne cu o fascinație permanentă pentru linia subțire dintre natural și supranatural, dintre uman și demonic.

Împărtășește acest articol
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *