Trăim în era jump cut-ului, a videoclipurilor de cincisprezece secunde și a atenției fragmentate. De aceea, faptul că una dintre cele mai mari vedete pop ale planetei decide să mizeze totul pe cartea opusă — continuitatea absolută — nu este doar o decizie estetică; este aproape un act de rebeliune. ONE SHOT cu Ed Sheeran sosește pentru a sparge al patrulea perete al perfecțiunii digitale. Nu există trucuri, nu există pauze pentru retușarea machiajului și, cel mai înfricoșător pentru orice artist: nu există o plasă de siguranță. Premisa este o sinucidere logistică transformată în artă: o oră neîntreruptă urmărindu-l pe Ed Sheeran prin măruntaiele New York-ului. De pe acoperișurile zgârie-norilor până în subteranul metroului, camera nu clipește. Obiectivul este de a capta electricitatea statică generată atunci când un idol al stadioanelor redevine, pentru o scurtă perioadă, un muzician de stradă la cheremul haosului din Marele Măr.
Îmblânzitorul tensiunii: Philip Barantini
Pentru această misiune, Sheeran nu a chemat un regizor de videoclipuri, ci un maestru al stresului cinematografic: Philip Barantini. Dacă numele nu vă este familiar, opera sa cu siguranță este: el este cel care a realizat Boiling Point, acel film care te lăsa fără suflare urmărind serviciul unei bucătării profesionale într-o singură luare, și seria Adolescence. Barantini știe cum să gestioneze presiunea atunci când nu există cuvântul „stop”. Aici, regizorul schimbă claustrofobia unei bucătării cu imprevizibilitatea Fifth Avenue. Împreună cu directorul său de imagine, Nyk Allen, ei au conceput o coregrafie în care camera trebuie să „danseze” cu Ed, evitând pietonii reali și reacționând la lumina naturală care se schimbă minut cu minut. Este un exercițiu de echilibristică tehnică, unde operatorul de cameră este la fel de mult protagonist ca și cântărețul.
Miracolul sunetului invizibil
Ceea ce vede spectatorul este Ed mergând; ceea ce nu vede este coșmarul tehnic care face acest lucru posibil. Echipa de sunet, condusă de Fulwell Entertainment, a trebuit să rezolve o problemă imposibilă: să mixeze în timp real vocea lui Sheeran și chitara sa acustică cu zgomotul sirenelor, șantierelor și claxoanelor din New York, totul în timp ce microfoanele rămân invizibile, iar inginerii aleargă în spatele camerei.
Orașul ca și co-star (și antagonist)
New York nu joacă; New York pur și simplu se întâmplă. Iar în acest special, orașul demonstrează că nu respectă ranguri. Există un moment de „realitate pură” pe care niciun scenariu nu l-ar putea îmbunătăți: Sheeran, cu chitara pe umăr, încearcă să oprească un taxi galben. Primul îl ignoră olimpic și trece mai departe — o cură de umilință instantanee. Când al doilea se oprește în sfârșit, se produce magia: șoferul nu doar că îl lasă pe Ed să urce, dar permite cameramanului să se strecoare pe scaunul din față, transformând taxiul său într-o scenă rulantă improvizată.
Întoarcerea în subteran
Coborârea în metrou este poate cea mai simbolică parte. Ed redevine busker-ul (muzicianul de stradă) care a fost la începuturile sale, dar acum reacția nu este indiferența, ci „pandemoniul”. Vedem transformarea pe fețele călătorilor: de la oboseala rutinei la șocul absolut de a vedea că roșcatul care cântă pe peron nu este un imitator, ci autenticul Ed.
Serendipitate pe roți: Momentul Camila Cabello
În mijlocul acestui vârtej, se întâmplă una dintre acele întâlniri care par scrise de destin. În timp ce merge, Ed se intersectează cu o mașină condusă chiar de vedeta pop Camila Cabello. Interacțiunea este delicios de stângace și autentică. — „Ce faci în New York?” — întreabă ea, vizibil surprinsă. Ed, profitând de ocazie, îi cere să îl ia cu mașina (lift) la următoarea sa destinație. Ceea ce urmează este un „Carpool Karaoke” fără James Corden, fără scenariu și cu chimia reală a doi prieteni (care au colaborat deja la succesul „Bam Bam”) navigând traficul newyorkez.
‘Play’: Coloana sonoră a bucuriei
Toată această desfășurare servește drept vehicul pentru „Play”, albumul cu care Sheeran a decis să lase în urmă melancolia matematică a discurilor sale anterioare (Substract, Autumn Variations) pentru a îmbrățișa „tehnicolorul”. Ed a descris această etapă ca o încercare conștientă de a căuta fericirea după vremuri întunecate. În timpul documentarului, noile melodii prind o viață diferită în aer liber:
- „Azizam”: Single-ul cu influență persană (care înseamnă „dragul meu”) răsună diferit între zgomotul urban decât în videoclipul său de nuntă.
- „Camera”: O baladă produsă de ILYA care vorbește despre începuturile unei relații, interpretată aici cu o intimitate care contrastează cu magnitudinea orașului.
- „Sapphire” și „Old Phone”: Piese care amestecă nostalgia cu ritmuri pop sintetice, testându-și eficacitatea în fața unui public care nu a plătit bilet.
Privind spre viitor (și dincolo)
Acest special este puntea către ceea ce urmează. Sheeran se pregătește să se lanseze în „Loop Tour”, un turneu care promite să-l ducă pe noi teritorii, incluzând opriri confirmate în America Latină (Republica Dominicană, Ecuador, Guatemala), extinzându-și și mai mult imperiul global dincolo de destinațiile obișnuite. Dar poate cel mai fascinant detaliu care contextualizează acest moment vital pentru Ed este planificarea sa pe termen lung, atât de meticuloasă încât atinge macabrul. Recent, el a dezvăluit existența lui „Eject”, un album conceptual conceput pentru a fi lansat exclusiv postum. Sheeran a stipulat în testamentul său că soția sa, Cherry Seaborn, va fi responsabilă de selectarea pieselor finale, asigurând că moștenirea sa muzicală este curatoriată de el însuși chiar și după ce nu va mai fi.
Premiera: Arta de a merge și de a cânta
ONE SHOT cu Ed Sheeran este mai mult decât un special muzical; este un document despre conexiunea umană în era deconectării. Înseamnă să vezi o superstar negociind cu realitatea, împiedicându-se, râzând și cântând prin ea. Pentru a vedea dacă reușește să ajungă la timp, cum reacționează oamenii și pentru a simți adrenalina unei ore fără tăieturi, nu rămâne decât să așteptăm premiera. Disponibil pe Netflix începând cu 21 noiembrie.
