Granițele dintre biologia clinică și experiența metafizică devin punctul central al unei noi contribuții semnificative în teatrul muzical contemporan. Compozitoarea și saxofonista Lydia Kenny, în colaborare cu libretista și interpreta Olivia Bell, au anunțat premiera operei BEAT, un ciclu de cântece de tip „verbatim” care utilizează o instrumentație complexă — saxofon, clarinet bas, harpă, voce și muzică electronică — pentru a chestiona însăși definiția vitalității. Lucrarea se constituie ca o investigație sonoră asupra „pulsului straniu” al existenței, gravitând în jurul întrebării provocatoare dacă un deznodământ cardiac este singura condiție a vieții.
Fundamentul structural al proiectului BEAT este clădit pe o arhivă eclectică vastă, ce sintetizează dovezile documentare cu experiența trăită. Libretul este o tapiserie minuțios curatoriată din interviuri directe, literatură medicală privind tratamentele tradiționale, fragmente de presă și conferințe științifice dedicate criobiologiei. Această abordare documentară integrează conversații cotidiene surprinse în transportul public cu discursuri contemporane din mediul online, creând o narațiune stratificată care pendulează între dimensiunea clinică și cea mistică. Prin includerea textelor sacre din diverse tradiții spirituale și a mărturiilor profesioniștilor din domeniul îngrijirilor paliative, lucrarea examinează ritualurile transculturale care marchează tranziția dintre prezență și absență, corp și spirit, zgomot și tăcere.
Din punct de vedere formal, compoziția operează într-un cadru electro-acustic în care timbrele organice ale instrumentelor de suflat și ale harpei fuzionează cu texturi sintetice. Acest teatru muzical documentar își propune să deconstruiască asumpțiile sociale privind mortalitatea printr-un colaj de voci, de la cele arhivate și memorate până la cele surprinse în prezent. Ansamblul artistic este format din Olivia Bell (voce), Lydia Kenny (saxofon), Mared Pugh-Evans (harpă) și Kathryn Titcomb (clarinet bas), cu participarea lui Robbie Wills la vibrafon și coordonarea electronică semnată de Manish Sanga. Rezultatul este o analiză suprarealistă, dar riguroasă a condiției umane, parcurgând teritoriul incert dintre evidența științifică și spiritualitate.
Reprezentația va avea loc marți, 27 ianuarie, la ora 19:30, la Canal Café Theatre din Londra. Spectacolul are o durată aproximativă de șaizeci de minute și este recomandat publicului cu vârsta de peste paisprezece ani.
Dorii să pregătesc un comunicat de presă adaptat pentru publicațiile de specialitate din România, punând accent pe colaborarea interdisciplinară dintre muzica electronică și artele spectacolului?
