„Ea pășește în întuneric”: Thrillerul Netflix care explorează deceniul unei agente infiltrate în inima ETA

O misiune în umbră

Ea pășește în întuneric
Martha O'Hara
Martha O'Hara
Editor la MCM: artă, divertisment, natură și cinema.

Netflix abordează unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria recentă a Spaniei: organizația teroristă ETA. Produs de renumitul Juan Antonio Bayona și regizat de Agustín Díaz Yanes, noul thriller politic spaniol, Ea pășește în întuneric, pătrunde cu curaj într-una dintre cele mai complexe și dureroase perioade ale națiunii.

Filmul spune povestea Amaiei (Susana Abaitua), o tânără agentă a Gărzii Civile care se angajează într-o misiune de infiltrare de peste un deceniu în cadrul organizației teroriste ETA. Obiectivul ei, de un risc extrem și de o importanță strategică vitală, este localizarea depozitelor clandestine de arme, cunoscute sub numele de „zulos”, pe care gruparea le ascundea în sudul Franței și care reprezentau o componentă esențială a aparatului său logistic și operațional.

Narațiunea este ferm ancorată în contextul istoric, politic și social al anilor 1990 și 2000, o perioadă de activitate maximă a grupării, care a lăsat în urmă răni sociale profunde. Povestea este inspirată din viețile și experiențele reale ale mai multor membri ai Gărzii Civile care au participat direct la lupta antiteroristă, conferind relatării o bază de autenticitate și brutalitate.

Filmul nu se ferește de duritatea epocii. Acesta abordează schimbarea strategică a ETA, care, simțind că atentatele împotriva forțelor de securitate nu destabilizau statul, a început să vizeze sistematic politicieni, judecători și jurnaliști pentru a aduce teroarea în „inima statului”. Într-un mediu de pericol constant, Amaia trebuie să-și mențină acoperirea până la limite extreme, înfruntând nenumărate amenințări care îi testează rezistența fizică și psihologică. Filmul îmbină tensiunea unui thriller de spionaj cu o abordare aproape documentară, trecând în revistă evenimente și asasinate reale care au marcat acei ani.

Această alegere narativă este o decizie deliberată de a transcende un conflict local și de a-i conferi o dimensiune universală. Producătorul J.A. Bayona subliniază că regizorul Agustín Díaz Yanes reușește să „ridice un conflict local la nivelul unei povești universale care poate rezona atât cu cei care au trăit evenimentele, cât și cu spectatori din orice colț al lumii”. Ancorând ficțiunea într-o realitate istorică palpabilă, filmul folosește autenticitatea contextului spaniol pentru a explora teme universale precum sacrificiul personal, pierderea identității și lupta împotriva extremismului – o strategie cheie pentru distribuția sa pe o platformă globală precum Netflix.

Revenirea unui maestru al cinematografiei spaniole la cârma unei echipe de prestigiu mondial

Ea pășește în întuneric se conturează ca un eveniment cinematografic de prim rang, nu doar prin tematica sa, ci și prin calibrul echipei creative din spatele său. Proiectul marchează mult-așteptata revenire în scaunul regizoral a lui Agustín Díaz Yanes, un nume fundamental în cinematografia spaniolă contemporană. Filmul său de debut aclamat, Nimeni nu va vorbi despre noi când vom muri, i-a adus premiile Goya pentru Cel mai bun regizor debutant și Cel mai bun scenariu original, consacrându-l ca o voce de autor importantă. După ce a regizat epicul Căpitanul Alatriste și drama de aventuri Aurul, revenirea sa cu o operă de o asemenea anvergură îl plasează din nou în centrul atenției culturale. Díaz Yanes își asumă controlul total, nu doar regizând, ci și semnând scenariul.

Ambiția proiectului este subliniată de echipa de producție. Filmul este produs de J.A. Bayona, Belén Atienza și Sandra Hermida, același trio responsabil pentru succesul internațional Societatea zăpezii. Participarea lor garantează o „producție la scară largă” și o marcă a calității recunoscută la nivel mondial. Compania de producție este Basoilarraren Filmak, în strânsă colaborare cu Netflix.

Provocarea psihologică a Susanei Abaitua

În centrul furtunii narative din Ea pășește în întuneric se află personajul Amaia, a cărei complexitate psihologică reprezintă o provocare actoricească formidabilă. Ce faci când ești infiltrat timp de 12 ani în ETA? Nu poți merge la înmormântarea tatălui tău, nu poți fi prezent la nimic – ești blocat acolo cu niște oameni care te pot ucide în orice moment.

Pentru actrița Susana Abaitua, a-i da viață Amaiei a presupus o muncă de imersiune fără precedent, fiind „personajul care mi-a cerut cel mai mult efort în pregătire”. Procesul ei s-a concentrat pe depășirea arhetipului de agent sub acoperire pentru a-i găsi esența umană. Explorând motivațiile care ar putea împinge o persoană la un sacrificiu atât de extrem, Abaitua a dezvoltat o interpretare care transcende datoria sau ideologia. Ea descrie o dualitate devastatoare: intensitatea misiunii o face să se simtă vie, în contrast cu sentimentul de a fi „stinsă” atunci când se întoarce la o normalitate care nu-i mai aparține. Această idee de a te „agăța de viață prin astfel de situații” este ceea ce susține personajul de-a lungul anilor.

Această viziune este crucială pentru a înțelege personajul. „Fantoma” nu este doar un agent invizibil pentru inamic, ci o persoană care și-a pierdut propria esență, a cărei identitate s-a dizolvat în misiune. „Bătălia” nu este dusă doar împotriva ETA, ci este o luptă internă constantă pentru a nu dispărea complet, în care adrenalina pericolului devine singura ancoră a sentimentului de a fi în viață.

Un mozaic de loialități și trădări: distribuția corală

Deși povestea se concentrează pe experiența Amaiei, Ea pășește în întuneric se bazează pe o distribuție corală solidă, care conturează lumea loialităților și pericolelor din jurul ei. Actori de renume precum Andrés Gertrúdix, Raúl Arévalo și Ariadna Gil completează distribuția principală, aducând profunzime și soliditate thrillerului.

Cu toate acestea, pilonul dramatic al intrigii constă în relația complexă care se formează între agenta infiltrată, Amaia, și Begoña, o teroristă convinsă, interpretată de actrița Iraia Elias. Deși se află la extreme ideologice ireconciliabile, traiul împreună și pericolul comun le fac să „ajungă să creeze o legătură reală între ele”. Această dinamică reprezintă adevărata inimă emoțională și morală a filmului.

Filmul evită în mod conștient reprezentările maniheiste. Scenariul explorează complexitatea umană în situații limită: „oamenii nu sunt albi sau negri, există tot felul de nuanțe de gri. Problema este că aceste două persoane se află într-o extremă; au luat decizii extreme. A fost necesar să încercăm să înțelegem toate acestea.” Existența acestei „legături reale” între infiltrată și ținta sa este principalul motor al conflictului intern al protagonistei. Această legătură testează constant loialitatea Amaiei față de misiune, estompează granițele dintre identitatea sa reală și cea fictivă și umanizează pe cineva care, de la distanță, ar fi pur și simplu „inamicul”. Adevărata bătălie pentru această „fantomă” nu este doar riscul de a fi descoperită, ci costul psihologic al trădării cuiva cu care a creat o conexiune autentică, confruntându-se astfel cu dilema dintre îndeplinirea datoriei și păstrarea a ceea ce a mai rămas din propria umanitate.

Filmări marcate de respect și căutarea autenticității

De la bun început, producția filmului Ea pășește în întuneric a fost marcată de un respect profund pentru delicatețea subiectului abordat. Echipa a fost pe deplin conștientă de responsabilitatea pe care o implica nararea unei povești despre rănile deschise ale terorismului. Pentru a facilita această muncă de introspecție și atenție, producția a oferit condiții neobișnuite în industria actuală. Acest mediu calm și de încredere, încurajat activ de producători, a fost fundamental pentru ca actorii să poată explora complexitatea personajelor lor fără presiunile comerciale obișnuite.

Căutarea autenticității s-a reflectat și în alegerea locațiilor de filmare. Filmările s-au desfășurat în decoruri reale din Țara Bascilor spaniolă și franceză, inclusiv în localitatea Bera din Navarra și în orașul San Sebastián. Regizorul Agustín Díaz Yanes a menționat utilizarea a până la 70 de locații diferite, o experiență pe care o descrie drept „fantastică” și care, fără îndoială, îmbogățește atmosfera și veridicitatea filmului.

Modul în care a fost realizat filmul este inseparabil de povestea pe care o spune. O narațiune despre traume profunde necesita un proces de creație răbdător și reflexiv. Timpul și libertatea acordate de producție nu au fost un lux, ci o necesitate metodologică pentru a aborda subiectul cu seriozitatea cuvenită, permițându-i lui Díaz Yanes să-și dezvolte stilul cinematografic, care prețuiește „momentele moarte” și cadrele lungi în care emoția se construiește prin liniște și privire.

Premieră globală

Înainte de a ajunge la publicul larg, Ea pășește în întuneric a avut o prezentare remarcabilă. Filmul și-a celebrat debutul în Secțiunea Oficială a prestigiosului Festival de Film de la San Sebastián, unde a fost primit cu aplauze, obținând o importantă recunoaștere a calității și generând așteptări mari. Strategia de lansare a inclus o distribuție limitată în cinematografele din Spania, permițând operei să fie văzută pe marele ecran înainte de distribuția sa globală.

Filmul se lansează pe Netflix pe 17 octombrie.

Împărtășește acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *