Wes Craven

Wes Craven in The Fear (1995)
Molly Se-kyung Molly Se-kyung

Wes Craven a fost un regizor de film, scenarist și producător american emblematic, cunoscut pentru că a revoluționat genul horror. El a fost responsabil pentru crearea unora dintre cele mai influente și populare filme de groază, printre care „A Nightmare on Elm Street” și seria „Scream”. Opera lui Wes Craven a aprofundat adesea aspectele psihologice ale fricii, îmbinând suspansul, teroarea și umorul negru pentru a captiva publicul.

Viața și educația timpurie

Wes Craven s-a născut pe 2 august 1939 în Cleveland, Ohio. De la o vârstă fragedă, a avut un interes profund pentru artă și literatură. Craven a fost crescut într-o familie baptistă strictă, unde i s-a interzis să vadă filme. În ciuda acestui fapt, se strecura să vadă filme care i-au inspirat munca de mai târziu, inclusiv Dracula cu Bela Lugosi.

Craven a urmat cursurile Colegiului Wheaton, unde a obținut o diplomă de licență în engleză și psihologie. A predat pentru o scurtă perioadă de timp științele umaniste la Westminster College înainte de a urma un master în filosofie și scriere la Universitatea Johns Hopkins. Deși a plecat fără să finalizeze diploma, educația sa i-a oferit o bază solidă pentru viitoarea sa carieră de regizor de film.

Începutul carierei

După absolvirea facultății, Wes Craven a început să lucreze în industria cinematografică și de televiziune din New York. Primul său loc de muncă a fost ca editor de sunet la o mică companie de post-producție care producea filme educaționale și reclame. În această perioadă, a regizat și câteva scurtmetraje, deși acestea nu au atras prea multă atenție.

La sfârșitul anilor 1960, Craven a regizat primul său lungmetraj, un film cu motocicliști numit The Violent Four. Cu toate acestea, producția cu buget redus s-a confruntat cu probleme de finanțare, iar filmul nu a fost niciodată finalizat sau lansat. Acest eșec timpuriu a demonstrat dificultățile cu care Craven se va confrunta în calitate de regizor independent care încearcă să își transpună viziunile pe ecran.

Timp de câțiva ani, Craven a lucrat în diverse roluri, regizând segmente pentru seriale educaționale precum Encyclopedia Britannica, continuând în același timp să scrie scenarii horror. S-a mutat în California în 1970 pentru a continua să se ocupe de cinematografie. Deși Craven a acumulat experiență și și-a făcut relații în industrie în această perioadă, începutul carierei sale a fost marcat de lupte financiare și eșecuri în timp ce încerca să se stabilească la Hollywood. A fost nevoit să accepte munci precum cea de șofer de taxi sau să scrie pentru filme pentru adulți sub pseudonime pentru a-și plăti facturile în timp ce își dezvolta propriile proiecte.

Primul succes major al lui Craven a venit în 1972, când a scris și regizat „The Last House on the Left”, un film de groază care avea să-i lanseze cariera, dar care a stârnit și controverse majore din cauza violenței sale grafice. Înainte de această notorietate, începutul carierei lui Craven a fost definit de determinarea de a-și urma visele de regizor, în ciuda lipsei de relații sau resurse într-o industrie dificilă. Perseverența sa prin luptele timpurii a pus bazele succesului său ulterior.

Ultima casă de pe stânga

The Last House on the Left (Ultima casă din stânga) este un film horror de exploatare din 1972 scris, editat și regizat de Wes Craven. Filmul urmărește două adolescente care sunt răpite, violate și ucise de o bandă de deținuți psihopați. Condamnații se refugiază, fără să știe, în casa uneia dintre fete după ce au comis crimele. Părinții descoperă în cele din urmă cine sunt deținuții și se răzbună în mod oribil.

La lansare, filmul a primit un răspuns mixt din partea criticilor. Unii i-au lăudat intensitatea brută și dorința de a prezenta brutalitatea șocantă, în timp ce alții l-au condamnat ca fiind o exploatare sadică. A fost interzis în mai multe țări din cauza violenței grafice și a conținutului sexual. The Last House on the Left a stârnit controverse semnificative, criticii acuzându-l de misoginism și de exploatare a violenței împotriva femeilor.

În ciuda controversei, The Last House on the Left a fost citat ca fiind unul dintre cele mai importante filme care au contribuit la apariția genului horror slasher. Succesul său a demonstrat că violența grafică extremă poate atrage publicul și aduce profituri. Stilul realist și dur al filmului a contrastat cu stilul gotic al filmelor de groază anterioare. A contribuit la stabilirea modelului pentru filmele viitoare care urmăreau să tulbure și să sperie cu adevărat publicul prin brutalitate fără compromisuri.

Un coșmar pe strada Elm

Inspirat de articole de ziar despre tineri care mureau în somn și de propriile coșmaruri, Wes Craven a scris și regizat „A Nightmare on Elm Street” în 1984. Filmul se concentrează în jurul mai multor adolescenți care sunt urmăriți și uciși în visele lor de Freddy Krueger, un urmăritor de vise desfigurat care folosește o mănușă înarmată cu lame de ras pentru a-și ucide victimele.

Filmul a fost produs cu un buget foarte mic, de doar 1,8 milioane de dolari, dar a devenit un mare succes de box office, cu încasări de peste 25 de milioane de dolari. Cu premisa sa unică, antagonistul său înfricoșător și secvențele de vis imaginative, „A Nightmare on Elm Street” a declanșat o renaștere a genului slasher și a devenit considerat unul dintre cele mai originale și influente filme de groază realizate vreodată.

Popularitatea lui Freddy Krueger ca simbol al groazei a făcut ca personajul să apară în continuări, un serial TV, romane, benzi desenate și produse de larg consum. Actorul Robert Englund a devenit sinonim cu acest rol, interpretându-l pe Freddy în toate filmele, cu excepția remake-ului din 2010. A Nightmare on Elm Street este considerat capodopera lui Wes Craven și a contribuit la lansarea New Line Cinema ca studio important. Explorarea liniei subțiri dintre vis și realitate a inspirat nenumărați imitatori și a inaugurat o nouă eră a horror-ului suprarealist.

Franciza Scream

Franciza Scream a revitalizat genul slasher în anii 1990 și a devenit un fenomen al culturii pop. Wes Craven a dezvoltat conceptul pentru Scream după ce a fost inspirat de o serie de crime de profil înalt din tabloide.

Scream (1996) prezintă orașul fictiv Woodsboro, care este ținta unui ucigaș mascat cunoscut sub numele de Ghostface. Filmul se concentrează asupra lui Sidney Prescott (Neve Campbell), care devine ținta ucigașului la un an după violul și uciderea brutală a mamei sale. Ghostface urmărește și ucide mai mulți colegi de clasă ai lui Sidney în timp ce o tachinează. Filmul a fost un succes neașteptat, câștigând peste 173 de milioane de dolari în întreaga lume cu un buget de 14 milioane de dolari. A fost aclamat de critici pentru abordarea autoreferențială a tropiilor slasher.

Scream 2 (1997) o urmărește pe Sidney în timp ce începe facultatea și este din nou ținta ucigașilor imitatori ai lui Ghostface. Continuarea examinează impactul crimelor din Woodsboro asupra culturii populare. A avut încasări de peste 172 de milioane de dolari la box office.

Scream 3 (2000) mută decorul la Hollywood, unde Sidney se ascunde, dar este atrasă de Ghostface care intenționează să descopere secrete despre mama ei. Filmul a încorporat comentarii despre trilogiile din film și cultura hollywoodiană. A câștigat 161 de milioane de dolari la nivel global.

Scream 4 (2011) marchează revenirea lui Craven, Campbell și a altora la 11 ani după episodul precedent. Sidney se întoarce la Woodsboro și se confruntă cu o nouă generație de potențiale victime și ucigași. Filmul examinează rebooturile și remake-urile de la Hollywood. A avut încasări de aproape 100 de milioane de dolari la un buget de 40 de milioane de dolari.

Filmele Scream au fost lăudate pentru amestecul lor de groază, mister, comedie și comentarii sociale. Acestea au inspirat numeroase imitații și parodii. Masca iconică a lui Ghostface a devenit un simbol al groazei. Franciza rămâne una dintre cele mai populare și mai influente serii horror din anii 1990 și 2000.

Cariera cinematografică ulterioară

După succesul francizei Scream, Wes Craven a continuat să regizeze filme de groază și să se aventureze și în alte genuri. Unele dintre cele mai notabile filme ulterioare ale sale includ:

  • Red Eye (2005) – Acest thriller i-a avut în rolurile principale pe Rachel McAdams și Cillian Murphy și s-a axat pe un complot de asasinare a unui politician. A fost recenzat favorabil și a câștigat peste 95 de milioane de dolari la box office.
  • My Soul to Take (2010) – Craven s-a întors la rădăcinile sale horror cu acest film slasher despre un criminal în serie și șapte adolescenți născuți în noaptea în care a murit. A primit recenzii mixte, dar a avut un succes modest de box office.
  • Scream 4 (2011) – Craven a regizat cel de-al patrulea episod al francizei Scream, în care au revenit membri din distribuția originală, precum Neve Campbell. A primit recenzii mixte, dar a câștigat peste 97 de milioane de dolari.

Craven a regizat, de asemenea, câteva filme de familie mai târziu în cariera sa, inclusiv Music of the Heart (1999), cu Meryl Streep în rolul principal. Acest lucru a demonstrat abilitatea sa de a trece de la un gen la altul.

Munca lui Craven a fost recunoscută de comunitatea horror. În 1997, a primit premiul pentru întreaga carieră din partea Academiei de filme științifico-fantastice, fantastice și de groază. Craven a rămas o figură influentă în genul horror până la moartea sa, în 2015.

Stil și teme

Wes Craven a dezvoltat un stil distinctiv și a explorat frecvent teme recurente în întreaga sa operă. A devenit cunoscut pentru abilitatea sa de a îmbina cu măiestrie groaza și umorul.

Craven a avut un talent pentru a submina așteptările și pentru a folosi umorul autoreferențial. Filmele sale se joacă adesea cu troparele genului horror, ironizând clișeele chiar și atunci când filmele oferă sperieturi. Meta-comentariul despre genul horror a figurat foarte mult în cele mai populare filme ale lui Craven, cum ar fi franciza Scream. Personajele sunt conștiente de regulile și convențiile filmelor de groază, ceea ce îi permite lui Craven să se joace cu așteptările publicului.

Imaginile onirice și confuzia dintre fantezie și realitate sunt motive comune în întreaga filmografie a lui Craven. Coșmarurile care devin reale, visele în vise și trezirea într-un coșmar sunt teme familiare lui Craven. Tonul oniric se adaugă la atmosfera tulburătoare și dezorientantă a filmelor sale de groază. De asemenea, Craven a explorat frecvent latura întunecată sau primară a naturii umane și a dorințelor subconștiente.

Contrastul puternic dintre normalitate și violența șocantă este o altă semnătură a stilului lui Craven. Juxtapunerea face ca momentele de groază să fie și mai stridente și mai eficiente. Craven pune adesea în contrast viața idilică din suburbiile americane cu haosul și vărsarea de sânge.

De-a lungul carierei sale, Craven a demonstrat capacitatea de a se adapta la noile tendințe și tehnologii fără a-și pierde vocea distinctivă. De exemplu, primele filme ale lui Craven, cum ar fi Last House on the Left (Ultima casă din stânga), au fost horror-uri cu buget redus, cu un caracter dur, care reprezentau mișcarea de contracultură din anii ’70. Mai târziu, și-a adus sensibilitatea la filme de mare succes, precum Scream, care au definit horror-ul anilor ’90. În ciuda faptului că a evoluat odată cu vremurile, Craven și-a păstrat spiritul subversiv și talentul de a face comentarii sociale prin horror.

Moștenire și influență

Wes Craven a avut un impact profund asupra genului horror, impact care se simte și astăzi. Mulți îl consideră unul dintre cei mai influenți regizori horror din toate timpurile. Filmele sale au inspirat noi generații de regizori și au lăsat în urmă unele dintre cele mai iconice momente și răufăcători din filmele de groază.

Lui Craven i se atribuie reinventarea genului slasher nu doar o dată, ci de două ori, prima dată cu A Nightmare on Elm Street în 1984 și din nou cu Scream în 1996. Freddy Krueger și Ghostface au devenit două dintre cele mai memorabile icoane horror care încă rezonează cu publicul. Filmele Nightmare on Elm Street au exploatat teroarea viselor, estompând granița dintre fantezie și realitate. Între timp, filmele Scream au satirizat și subvertit tropiile pe care Craven însuși a contribuit la stabilirea lor cu un stil meta, autoreferențial.

Dincolo de cele mai faimoase creații ale sale, Craven a extins limitele genului horror și a influențat nenumărați regizori. Filme precum „The Last House on the Left” și „The Hills Have Eyes” au împins nivelul de violență și brutalitate văzut în filme la acea vreme. Lui Craven nu i-a fost teamă să exploreze teme provocatoare și spaime viscerale. De asemenea, a regizat și filme care nu sunt de groază, cum ar fi Music of the Heart, demonstrându-și gama creativă.

Chiar și după moartea sa, filmele lui Craven continuă să inspire noi filme de groază. Filme recente de succes precum It Follows și Hereditary l-au citat pe Craven ca fiind o influență cheie. Freddy, Ghostface și stilul îndrăzneț de regie al lui Craven au aruncat o umbră lungă asupra genului. Fără îndoială, Wes Craven a schimbat pentru totdeauna cinematografia horror prin filmele sale de pionierat și personajele sale care rămân pietre de hotar culturale zeci de ani mai târziu. Dorința sa de a inova, de a submina așteptările și de a găsi noi modalități de a speria publicul i-a consolidat moștenirea.

Viața personală

Wes Craven s-a căsătorit cu Bonnie Broecker în 1964, dar au divorțat în 1969. În 1982, s-a căsătorit cu Mimi Craven, cu care a avut doi copii, Jonathan și Jessica. Craven era cunoscut ca fiind un om bun, blând și timid, căruia îi plăcea să observe păsările, să citească și să asculte muzică clasică în timpul liber.

În ciuda înclinației sale pentru filmele de groază, Craven nu se considera o persoană morbidă. El vedea filmele de groază ca pe niște explorări ale temerilor umane universale. În afara muncii, a dus o viață de familie liniștită și normală.

În ultimii ani ai vieții sale, Craven a continuat să lucreze în mod constant ca scenarist și regizor până la moartea sa. El s-a stins din viață în locuința sa din Los Angeles în august 2015, la vârsta de 76 de ani. Fusese diagnosticat cu cancer la creier. Craven a lăsat în urmă o moștenire ca fiind una dintre cele mai influente și pioniere voci din genul horror. Prin operele sale iconice, precum A Nightmare on Elm Street și Scream, a creat icoane horror durabile și a adus un nou nivel de profunzime și măiestrie în filmele de groază.

Semnificație și moștenire

Wes Craven va fi amintit pentru totdeauna ca unul dintre maeștrii horror-ului, lăsând în urmă o moștenire durabilă ca regizor de pionierat care a împins limitele genului. Deși și-a început cariera în cinematografie regizând filme de exploatare cu buget redus, Craven a devenit rapid cunoscut pentru că a infuzat măiestria, inteligența și comentariul social subtil în lucrările sale, sfidând stereotipul horror-ului ca fiind un gen inferior.

Craven este cel mai bine cunoscut pentru crearea a două dintre cele mai emblematice și influente francize horror din istoria cinematografiei – A Nightmare on Elm Street și Scream. Freddy Krueger, ucigașul în serie supranatural care atacă adolescenții în visele lor, a devenit un simbol al culturii pop și a lansat o franciză de succes care s-a întins pe aproape un deceniu. Scream a revitalizat genul slasher în anii 1990 și a dat startul unei noi ere a horror-ului postmodern și autoreferențial.

Dincolo de filmele sale cele mai cunoscute, Craven a dat dovadă de creativitate și de o gamă largă de filme de-a lungul întregii sale cariere. Nu i-a fost teamă să își asume riscuri și să experimenteze idei noi, de la suprarealismul din The Serpent and the Rainbow la comedia meta-horror din Wes Craven’s New Nightmare. Chiar și atunci când filmele sale nu au avut succes comercial, au fost bine gândite, îndrăznețe și au depășit limitele.

La zeci de ani de la apariția operelor sale de referință, Craven rămâne o figură marcantă și inspiratoare a cinematografiei horror. El a demonstrat că genul poate fi inteligent, artistic și relevant din punct de vedere cultural. Poveștile și personajele pline de imaginație pe care le-a creat continuă să bântuie coșmarurile noastre colective, iar influența sa este evidentă în mulți dintre regizorii și filmele de groază de top de astăzi. Wes Craven a lăsat o amprentă de neșters atât asupra genului horror, cât și asupra cinematografiei în general.

Wes Craven interview on "Scream" (1997)
Etichetat:
Împărtășește acest articol
Leave a Comment